Munţii Apuseni constituie o mare atracţie turistică a ţării, drept pentru care au fost clasificaţi ca făcând parte din grupa munţilor de o foarte mare complexitate turistică, alături de mult mai mediatizaţii săi fraţi, munţii din Carpaţii Orientali şi Meridionali.

1. Prezentarea zonei montane

Munţii Apuseni constituie o mare atracţie turistică a ţării, drept pentru care au fost clasificaţi ca făcând parte din grupa munţilor de o foarte mare complexitate turistică, alături de mult mai mediatizaţii săi fraţi, munţii din Carpaţii Orientali şi Meridionali.

1.1. Scurt istoric
Una dintre cele mai vechi urme de cultură materială descoperite pe teritoriul Munţilor Apuseni care atestă existenţa unor comunităţi umane încă din depărtatele ere ale bronzului şi fierului, este constituită de aşa-zisele „depozite de bronz de la Zlatna”. Locuirea acestor zone a continuat în perioada preromană şi romană, primele aşezări mai mari (unele chiar centre urbane), fiind legate de exploatările auro-argentifere atestate la Roşia Montană (Alburnus Maior) şi Zlatna (Ampelum). Anul 1201 este cel în care se vorbeşte despre prima atestare a „Terrei Abruth” – zona Abrudului de azi. Mai târziu, în Bula papei Clement al VI-lea, de la 1345, adresată voievozilor români din Transilvania, se aminteşte şi de un voievod de „Tzopus” (Ţara Ţopilor) cu numele de Ambrozie.

În epoca modernă evenimentele majore care au avut loc sunt răscoalele lui Horea, Cloşca şi Crişan din 1784 şi participarea moţilor la revoluţia din 1848 sub conducerea lui Avram Iancu. Data de 1 decembrie 1918 este înregistrată în istoria acestor locuitori prin participarea moţilor în număr mare la Marea Unire Naţională. Moţii, (urmaşi ai dacilor), locuitorii zonei delimitate de perimetrul Munţilor Apuseni, păstrează şi azi ocupaţiile străvechi precum sunt creşterea animalelor şi activităţile legate de prelucrarea lemnului, artă meşteşugărească bine însuşită, dovadă făcând numeroasele obiecte şi unelte din lemn, ornate cu încrustaţii şi motive decorative de o rară valoare şi frumuseţe.

1.2. Caracterizare geografică
Munţii Apuseni constituie coloana vertebrală a Carpaţilor Occidentali, fiind dezvoltaţi sub forma unei palme. Au fost erodaţi de-a lungul timpului, fiind totodată cea mai fragmentată grupă din Carpaţii româneşti datorită culoarelor şi depresiunilor-golfuri care-i străbat.

1.2.1. Aşezarea şi limitele
Făcând parte din grupa Carpaţilor Occidentali, Munţii Apuseni au următoarele limite:
La sud, Culoarul Mureşului;
La est, depresiunea colinară a Transilvaniei;
La vest, Dealurile de Vest;
Iar la nord, Valea Barcăului.

1.2.2. Alcătuirea petrografică
Sunt alcătuiţi din roci vulcanice (M. Metaliferi), şisturi cristaline (M. Bihor, Vlădeasa, Gilău, Găina), dar în deosebi din calcare, de unde şi multitudinea fenomenelor carstice (peşteri, chei, coline, lapezuri şi sohodoluri). Sunt intens mineralizaţi, bogaţi în metale şi nemetale.

1.2.3. Relieful
a) Munţii Apusenii reprezintă cel mai înalt şi mai complex sector de munţi din Carpaţii Occidentali. Au altitudini de peste 1800 m. în zona centrală, iar în nord şi sud nu ating mai mult de 700-1000 m. Cuprind în partea centrală Munţii Bihor (1849 m.), extinzându-se la est în Muntele Mare (1826 m.) şi la nord în Munţii Vlădeasa (1836 m.). În prelungirea estică a Munţilor Bihor se află Muntele Găina (1467 m.), iar în nord-est se află Munţii Gilău. În sud-est sunt Munţii Metaliferi (1018 m.) şi Munţii Trascăului, iar în vest Munţii Crişurilor: Munţii Zărand (Vârful Drocea-836 m.), Munţii Codru-Moma (Vârful Pleşu-1112 m.), Munţii Pădurea Craiului şi Munţii Plopiş (776 m.). În nord, dincolo de Valea Barcăului, se desfăşoară un complex de culmi muntoase, alcătuite din şisturi cristaline, cu altitudini reduse, înconjurate de dealuri. Acest sector de legătură între Carpaţii Occidentali şi Carpaţii Orientali, numit „Jugul Intracarpatic” include Munţii Meseş şi dealurile Prisnel, Preluca şi Dealu Mare, depăşind foarte rar altitudinea de 800 m.

b) Depresiunile
În grupa Apusenilor, alături de culmile muntoase se disting o serie de depresiuni:
Depresiunea Zărand;
Depresiunile golfuri Vad-Borod şi Beiuş;
Depresiunile marginale Huedin şi Şimleu;
Depresiunile intramontane Gurahonţ şi brad.

c) Pasurile
Cele trei pasuri din această grupă sunt următoarele:
Valişoara (face legătura între Depresiunea brad şi Culoarul Mureşului);
Ciucea (face legătura între Depresiunea Huedin şi Depresiunea Vad – Borod);
Bucium (leagă culoarele văilor Ampoi şi Arieş).
Munţii Apuseni nu au avut glaciaţiuni, dar în schimb, aici se întâlneşte un fenomen unic in ţara noastră: -muntele vine în contact direct cu câmpia- în dreptul munţilor Zărandului.

1.2.4. Clima
Climatul în care se înscriu Apusenii este cel montan cu influenţe oceanice, caracterizat prin temperaturi medii anuale de 2-6 o C. la baza munţilor, 0 o C. (sau chiar negative) pe înălţimi şi inversiuni de temperatură în depresiuni. Precipitaţiile iau valori de 700-1200 mm./an şi chiar peste 1200 mm./an în zonele înalte (Bihor, Muntele Mare, Gilău). Caracteristic este Vântul de vest. Se întâlneşte fenomenul de foehn, care pătrunde în zona depresiunilor Alba Iulia – Turda de pe valea Arieşului.

1.2.5. Apele
Reţeaua hidrografică este bine dezvoltată, fiind reprezentată de râurile: Arieş, Crişul Repede, Crişul Negru, Crişul Alb, Someşul Rece şi Someşul Cald; acestea din urmă confluează la Gilău.
Apele stătătoare sunt reprezentate de lacuri naturale (Vărăşoaia – lac format intr-un ţinut calcaros), şi lacuri artificiale (Fântânele, Tarniţa şi Gilău pe Someşul Cald). În zona munţilor vulcanici reţeaua de ape freatice mineralizate reprezintă apele subterane (Moneasa- bicarbonate şi sulfurate). În regiunile carstice aceste reţele de ape sunt discontinue şi formează grote şi peşteri.